TATA ŞI MIHAI EMINESCU

Tata ştia multe poezii şi poveşti istorice.
Când era băut se lua la concurs cu mine, cine ştie mai multe?
Nu pot uita cum am pierdut un pariu cu tata.
A zis că el ştie o poezie de M. Eminescu de care eu nici nu am auzit!
Nu l-am crezut.
Introducere , a zis tata:
Eminescu se plimba prin parc. Doi tineri de pe o bancă l-au strigat cerâdu-i să le facă o poezie, că-l vor plăti cu 5 lei.
Eminescu a compus pe loc :
„Poezie de cinci lei
Pup-o-n cur pe dumneaei
Şi pe mine dacă vrei,
Că şi eu îţi dau cinci lei!”
Am pierdut, am plâns, eu îl iubeam pe Mihai Eminescu şi sufeream pentru că nu a fost înţeles...

GAND PENTRU MAMA MEA.

Mă gândesc la mama mea, MARIA!
Azi ar fi împlinit 81 de ani!
Aş fi mers acasă ca altădată, dar casa e pustie.
I-aş fi dus ceva în dar ca de obicei, aşa cum ne dăruia şi ea nouă, la toţi câte ceva deşi pensie nu avea!
Te iubesc mamă, acolo unde eşti !
Şi Maria mea te iubeşte şi te-a visat azi în zori, s-a trezit plângând după tine!
Îţi poartă numele cu cinste prin lume!
„De-ai şti măicuţa mea, că port icoana ta,
oriunde şi oricând te port cu mine-n gând...”
Te-am pomenit în zilele trecute cum ai plâns cu mine, m-ai înţeles!
Ce multe am vorbit noi, cât îmi lipseşti!
Să-ţi fie somnul lin, după o viaţă zbuciumată!

PANTALONI STROPIŢI CU LACRIMI !

Erau la modă „trapezii”!
Mi-a făcut şi mie mama, unii vişinii, din supraelastic.
Îi asortam cu o helancă vişinie, eram mândră şi invidiată.
Câte fete mi-or fi purtat pică ...
După o spălare, m-am pus să-i calc la dungă cu „teglezăul” încins, cu jar.
Am pus ziarul „Scânteia” pe ei, fără să observ poza de pe verso!
Figura nu ştiu cui, o imprimasem cu succes pe partea de jos a pantalonilor...
Toate metodele folosite nu au scos pata de plumb!
Am stropit din belşug, cu lacrimi acei pantaloni.
Când am hotărât să-i arunc, fratele meu mai mic cu patru ani, i-a dus la croitor, a scos „trapezul” şi pata. Erau ca noi!

ACCIDENTELE COPILĂRIEI

OCHIUL TOAMNEI
pictură în ulei




Aveam vre-o opt ani când mama a observat că am un punct mic, pe albul ochiului stâng.
M-a dus imediat la specialist, la oraş.
Doctoriţa Ciortea care avea nişte ochi exagerat de mari, mi-a „ciocănit” repetat în ochi cu o „croşetă” minusculă.
Am stat „stană de piatră” ca să nu mă lege!
A scos un picioruş de muscă ce fusese înfipt lângă pupilă, peste care se forma deja albeaţă!
Felicitând-o pe mama că m-a dus la timp, doctoriţa a mai zis : „şi tu ai ochii mari, să te faci doctoriţă”.
N-a fost aşa, însă de la douăzeci de ani folosesc ochelari de vedere!
Niciodată nu mi-au plăcut oamenii graşi, blonzi şi cu ochelari.
PS:
am reţinut sfatul medicului, NICIODATĂ SĂ NU FRECĂM OCHII DACĂ INTRĂ O MUSCĂ, CI SĂ-L CLĂTIM ÎNTR-UN PAHAR CU APĂ CURATĂ, orice corp străin iese cu apa şi lacrima, fără a rămâne resturi înţepate în ochi!

AMINTIRI CU TRANDAFIRI...

TRANDAFIRI ROSII
(dragoste, sange si foc)
pictura in ulei




Trandafirul roşu, preferatul meu, îmi aduce aminte...
Dimineaţa, la liceu, am primit un trandafir roşu-bordo, cu boabe de rouă pe buze, cu un miros de neuitat.
O seară prelungită către zori, după banchetul de absolvire, pe terasa mătuşii Ana, ascunşi sub cortul de trandafiri agăţători roşii-sângerii, posibil să fi tras primul fum de „carpaţi”!
Tristeţea de a fi „neadmişi” la facultate, îndulcită cu două felii de pită unsă, cu dulceaţă de trandafiri!
Unde or fi fost trandafirii până l-am întâlnit pe el?
De ce mă opreşte în drum parfumul trandafirilor bordo- altoiţi după ani şi ani?

NOTA 2 ...ODATĂ-N VIAŢĂ !

La ultima teză din ultimul an de liceu, am luat nota 2 chiar la limba română!
Ţinusem caietul cu lecturi suplimentare în bancă deşi acela era pentru „literatura universală”, chiar dacă profa ne-a spus :
TOATE GHIOZANELE PE PODIUM!
De regulă ce ascunzi iese la iveală, unde şi cum nu trebuie!
Iubeam literatura, aveam note f. bune aşa că media mi-a ieşit, altfel nu intram la BAC.
Înainte de BAC profa mi-a zis :
ORI VEI ŞTI DE ZECE, ORI VEI CĂDEA!
Am pus „burta pe carte” şi....
O văd şi acum pe d-na V. Iovian, cum râdea de satisfăcută şi mă felicita:
AM FOST SIGURĂ CĂ VEI RĂMÂNE PREFERATA MEA PLINĂ DE SURPRIZE!

BĂIATUL CU ZIARUL.

În liceu, erau cursuri la seral.
În banca mea se nimerise un băiat, care-mi lăsase un bileţel :
„ Vreu să te cunosc, vino în parc, după cursuri, cu o floare roşie. Eu voi avea un ziar.”
După ce am citit biletul în „gura mare”, un grup de colege mi s-au alăturat, cu câte un trandafir roşu.
Ne-am dus în parc, vesele şi surpriză!
Mulţi băieţi, dar nici unul nu avea ziar!
Când râdeam noi fetele, vorbind despre...o mulţime de băiaţi au scos ziarele din buzunare, le-au fluturat şi au plecat.
Am aflat că „băiatul fără ziar”, de fapt era un verişor primar, ne-am întâlnit mult mai târziu la o nuntă în familie!